Psiholog București | Iacob Palașcă — Consiliere psihanalitică

În ultimii ani, utilizarea inteligenței artificiale (IA) în forma chatbot-urilor conversaționale (precum ChatGPT, Replika sau Character.AI) s-a extins semnificativ în rândul adolescenților. Aceste programe sunt concepute pentru a menține un dialog fluent, ”empatic”” și adaptat emoțional, oferind o senzație de înțelegere și acceptare. Deși această tehnologie are potențial educativ și terapeutic, folosirea ei excesivă poate genera o confuzie emoțională între relațiile autentice și cele simulate digital. În mod particular, chatbot-urile pot funcționa ca pseudo-persoane de atașament, oferind sprijin aparent necondiționat, dar fără reciprocitate emoțională reală.

Chatbot-urile și nevoia de atașament la adolescenți

Adolescența reprezintă o perioadă de tranziție caracterizată prin nevoia de autonomie, dar și de conectare emoțională sigură. Chatbot-urile pot da senzația satisfaceri temporare aceastei duble nevoi – oferă un spațiu perceput ca sigur, lipsit de judecată, dar totodată controlabil. Din perspectivă psihologică, această formă de interacțiune poate duce la înlocuirea parțială a figurilor de atașament (părinți, prieteni, profesori) cu un interlocutor artificial, ceea ce afectează procesul natural de dezvoltare socio-emoțională.

Studii relevante asupra efectelor psihologice negative

1. Common Sense Media (2025) – Talk, Trust, and Trade-Offs: How and Why Teen  Use AICompanions
Un sondaj național efectuat în Statele Unite pe 1.060 de adolescenți (13–17 ani) a arătat că aproximativ o treime dintre utilizatorii de chatbot-uri AI au raportat disconfort emoțional, sentimente de dependență sau neîncredere față de oameni după interacțiuni frecvente cu IA. Adolescenții care foloseau intens chatbot-uri au manifestat o tendință de substituție a relațiilor umane prin conversații cu AI, invocând lipsa de judecată și sprijinul constant al botului ca motive principale. Autorii subliniază riscul apariției unei confuzii între empatie simulată și empatie autentică, care poate distorsiona dezvoltarea atașamentului și a identității emoționale.

2. Ma et al. (2025) – Exploring children’s attitudes toward an age-tailored AI-powered chatbot

Un studiu experimental realizat în China pe 63 de elevi (clasele primare și gimnaziale) a analizat atitudinea copiilor și adolescenților față de un chatbot educațional. Rezultatele au evidențiat o încredere exagerată în răspunsurile AI și o antropomorfizare semnificativă a chatbot-ului – copiii îl percepeau ca „prieten” sau „ființă inteligentă”. Autorii avertizează că această percepție poate favoriza dependența socio-emoțională de entități artificiale și întârzierea dezvoltării competențelor interpersonale reale, generând vulnerabilitate la anxietate, singurătate și dificultăți de reglare emoțională.

Discuție

Ambele studii indică faptul că folosirea chatbot-urilor ca suport emoțional poate induce confuzie la nivelul atașamentului. Adolescenții, aflați în plin proces de formare identitară, pot interpreta empatia algoritmică drept empatie autentică, ceea ce erodează capacitatea de a construi relații reale bazate pe reciprocitate. În plus, dependența emoțională de AI poate amplifica tendințele de izolare socială, anxietate și evitare interpersonală. În termeni psihodinamici, relația cu chatbot-ul devine o formă de atașament nesigur, care oferă control, dar nu satisfacție afectivă profundă.

Concluzii

Chatbot-urile pot oferi sprijin educațional și emoțional temporar, însă folosirea lor necontrolată în rândul adolescenților poate înlocui interacțiunile umane autentice și distorsiona formarea atașamentului emoțional. Este necesară educația digitală, limitarea timpului de utilizare și supravegherea parentală pentru a preveni confuzia între relația cu o IA și relațiile interumane reale.

Bibliografie

Common Sense Media. (2025). Talk, trust, and trade-offs: How and why teens use AI companions. Common Sense Media Research. https://www.commonsensemedia.org/research/talk-trust-and-trade-offs

Ma, Y., Huang, Z., & Liu, J. (2025). Exploring children’s attitudes toward an age-tailored AI-powered chatbot. arXiv preprint arXiv:2501.04562. https://arxiv.org/abs/2501.04562

In recent years, the use of artificial intelligence (AI) in the form of conversational chatbots—such as ChatGPT, Replika, or Character.AI—has significantly expanded among teenagers. These programs are designed to maintain fluid, “empathetic,” and emotionally adaptive dialogue, offering users a sense of understanding and acceptance. While this technology holds educational and therapeutic potential, excessive use can lead to emotional confusion between authentic relationships and digitally simulated ones. In particular, chatbots may function as pseudo-attachment figures, providing seemingly unconditional support without genuine emotional reciprocity.

Adolescence is a transitional period marked by the need for autonomy as well as secure emotional connection. Chatbots may temporarily satisfy this dual need by offering a space perceived as safe, nonjudgmental, and controllable. From a psychological perspective, this form of interaction can partially replace traditional attachment figures—such as parents, friends, or teachers—with artificial interlocutors, thereby affecting the natural process of socio-emotional development.

1. Common Sense Media (2025) – Talk, Trust, and Trade-Offs: How and Why Teens Use AI Companions 

A national survey conducted in the United States among 1,060 teenagers (ages 13–17) revealed that approximately one-third of AI chatbot users reported emotional discomfort, feelings of dependency, or increased distrust toward people following frequent interactions with AI. Teens who heavily relied on chatbots tended to substitute human relationships with AI conversations, citing the bot’s nonjudgmental nature and constant support as key reasons. The authors highlight the risk of confusing simulated empathy with authentic empathy, which may distort emotional identity and attachment development.

2. Ma et al. (2025) – Exploring Children’s Attitudes Toward an Age-Tailored AI-Powered Chatbot 

An experimental study conducted in China with 63 students (primary and middle school) examined children’s and adolescents’ attitudes toward an educational chatbot. Results showed an exaggerated trust in AI responses and significant anthropomorphization of the chatbot—children perceived it as a “friend” or “intelligent being.” The authors warn that such perceptions may foster socio-emotional dependency on artificial entities and delay the development of real interpersonal skills, increasing vulnerability to anxiety, loneliness, and emotional regulation difficulties.

Both studies suggest that using chatbots as emotional support can create confusion in attachment dynamics. Adolescents, who are in the midst of identity formation, may interpret algorithmic empathy as genuine empathy, undermining their ability to build reciprocal human relationships. Moreover, emotional dependence on AI may intensify tendencies toward social isolation, anxiety, and interpersonal avoidance. From a psychodynamic perspective, the relationship with a chatbot becomes a form of insecure attachment—offering control but lacking deep emotional fulfillment.

Chatbots can provide temporary educational and emotional support, but uncontrolled use among adolescents risks replacing authentic human interactions and distorting emotional attachment formation. Digital education, time limitations, and parental supervision are essential to prevent confusion between AI relationships and real human connections.