Teama de a deveni vulnerabil: O perspectivă psihologică
Procesul de îmbătrânire este un fenomen natural care poate fi perceput diferit de la o persoană la alta. Pentru mulți, vârsta de 50 de ani marchează un prag simbolic, un moment de tranziție către o etapă a vieții plină de reflecții și ajustări. Deși nu intenționez să enumăr aici toate provocările asociate acestei perioade, doresc să subliniez un aspect esențial: teama de bătrânețe este adesea amplificată de percepțiile societății și de atitudinile față de persoanele în vârstă.
O clarificare necesară
Este important de menționat că acest articol nu reprezintă o generalizare, ci o observație profesională rezultată din experiența mea ca psiholog. Intenționez să dezvolt acest subiect într-o serie de articole care vor aborda problematica îmbătrânirii din perspective multiple.
Am folosit în mod repetat termenul de „îmbătrânire” deoarece, din păcate, acesta este adesea perceput ca un sinonim al neputinței și inutilității. Această percepție negativă este influențată nu doar de experiențele individuale, ci și de modul în care societatea tratează persoanele în vârstă. În acest context, Erikson (1982) subliniază că ultima etapă a vieții este dominată de lupta dintre integritate și disperare; indivizii care simt că viața lor a avut sens sunt mai puțin susceptibili la frica de inutilitate. De asemenea, Ayalon și Tesch-Römer (2018) oferă o perspectivă amplă asupra ageismului, evidențiind modul în care discriminarea pe criterii de vârstă influențează atitudinile și oportunitățile persoanelor vârstnice.
Mediul social și impactul său
Pentru a ilustra mai bine problema, doresc să aduc în atenție un citat pe care l-am formulat cu scopul de a evidenția modul în care societatea poate schimba percepția bătrâneții: „Un popor prosper este acela care are bătrâni mulțumiți.”
Această idee este adresată tinerilor, care ar trebui să conștientizeze că, odată cu trecerea anilor, vor experimenta aceleași schimbări.
Unul dintre cele mai frecvente aspecte semnalate în cabinetul meu de persoanele care au depășit pragul de 50 de ani este dificultatea de a găsi un loc de muncă. Adesea, aud replici precum: „Cine mă mai angajează la vârsta mea?” La început, am resimțit această situație cu frustrare, însă ulterior am realizat că furia mea izvorăște dintr-un sentiment de neputință atât la nivel individual, cât și social. Conform lui Carstensen (2006), percepția timpului disponibil influențează profund motivația și comportamentul, explicând astfel provocările întâmpinate în găsirea unui nou sens al vieții.
Un raport al Comisiei Europene (2022) indică faptul că vârstnicii din România se confruntă cu rate ridicate ale excluziunii sociale și ale sărăciei, contribuind astfel la sentimentul de vulnerabilitate. În plus, studii recente au evidențiat și alte aspecte:
OECD (2020) analizează provocările angajării persoanelor în vârstă și politicile publice necesare pentru o piață a muncii incluzivă.
Eurofound (2021) evidențiază impactul crizei COVID-19 asupra excluziunii sociale a persoanelor vârstnice, accentuând inegalitățile preexistente.
UNECE (2019) prezintă modul în care persoanele în vârstă sunt afectate în situații de urgență, inclusiv în contextul pieței muncii și al accesului la servicii sociale.
Mai mult, legislația românească, prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, recunoaște vulnerabilitatea anumitor categorii sociale, însă nu a reușit să reducă semnificativ discriminarea pe criterii de vârstă pe piața muncii. Doron și Apter (2010) susțin necesitatea unui cadru legal internațional pentru protejarea drepturilor persoanelor vârstnice, inclusiv în contextul discriminării pe piața muncii, iar Walker (2009) explorează aplicarea conceptului de îmbătrânire activă ca soluție în combaterea excluziunii sociale.
Ce este de făcut?
Poate că sunt necesare campanii de conștientizare, similare celor despre alimentația sănătoasă, care să promoveze respectul față de persoanele în vârstă. Aceste campanii ar putea evidenția faptul că persoanele vârstnice dețin o resursă prețioasă de experiență și cunoștințe, capabile să prevină repetarea unor greșeli din trecut. Baltes și Smith (2003) susțin că succesul îmbătrânirii este strâns legat de capacitatea de adaptare și de dezvoltarea strategiilor de coping care să maximizeze potențialul individual.
Ce se poate face?
Este esențial să recunoaștem această problemă și să solicităm autorităților să analizeze situația și să implementeze măsuri care să asigure șanse egale pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă. Acest lucru poate fi realizat prin politici publice care să promoveze integrarea profesională a persoanelor în vârstă, programe de recalificare, campanii de combatere a discriminării pe criterii de vârstă și, totodată, prin introducerea în școlile gimnaziale a unor cursuri de conduită morală.
Psiholog Palașcă Iacob
Bibliografie
Ayalon, L., & Tesch-Römer, C. (Eds.). (2018). Contemporary perspectives on ageism. Springer.
Baltes, P. B., & Smith, J. (2003). New frontiers in the future of aging: From successful aging of the young old to the dilemmas of the fourth age. Gerontology, 49(2), 123–135. https://doi.org/10.1159/000067946
Carstensen, L. L. (2006). The influence of a sense of time on human development. Science, 312(5782), 1913–1915. https://doi.org/10.1126/science.1127488
Comisia Europeană. (2022). Raport privind situația persoanelor vârstnice în UE.
Doron, I., & Apter, I. (2010). The debate around the need for an international convention on the rights of older persons. The Gerontologist, 50(5), 586–593.
Erikson, E. H. (1982). The life cycle completed: A review. W. W. Norton & Company.
Eurofound. (2021). Impact of the COVID-19 crisis on the social inclusion of older people. Eurofound.
OECD. (2020). Promoting an age-inclusive workforce: Living, learning and earning longer. OECD Publishing.
UNECE. (2019). Policy Brief on Ageing No. 22: Older persons in emergency situations. United Nations Economic Commission for Europe.
Walker, A. (2009). The emergence and application of active aging in Europe. Journal of Aging & Social Policy, 21(1), 75–93.
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
The Fear of Becoming Vulnerable: A Psychological Perspective
The aging process is a natural phenomenon that can be perceived differently from one person to another. For many, the age of 50 marks a symbolic threshold, a moment of transition into a phase of life filled with reflections and adjustments. Although I do not intend to list all the challenges associated with this period, I wish to highlight one essential aspect: the fear of aging is often amplified by society’s perceptions and attitudes toward older individuals.
A Necessary Clarification
It is important to note that this article does not represent a generalization but rather a professional observation resulting from my experience as a psychologist. I intend to develop this subject in a series of articles that will address the issues of aging from multiple perspectives.
I have repeatedly used the term “aging” because, unfortunately, it is often perceived as synonymous with helplessness and uselessness. This negative perception is influenced not only by individual experiences but also by the way society treats older people. In this context, Erikson (1982) emphasizes that the final stage of life is dominated by the struggle between integrity and despair; individuals who feel that their lives have had meaning are less susceptible to the fear of uselessness. Likewise, Ayalon and Tesch-Römer (2018) provide a broad perspective on ageism, highlighting how age-based discrimination influences the attitudes and opportunities available to older individuals.
The Social Environment and Its Impact
To better illustrate the issue, I wish to draw attention to a quote I formulated to emphasize how society can change the perception of aging:
„A prosperous nation is one that has satisfied elders.”
This idea is directed at the young, who should be aware that, with the passage of time, they will experience the same changes.
One of the most frequent issues reported in my practice by individuals over the age of 50 is the difficulty of finding a job. Often, I hear responses such as: „Who would hire me at my age?” Initially, I felt frustrated by this situation; however, I later realized that my anger stemmed from a sense of powerlessness on both an individual and social level. According to Carstensen (2006), the perception of available time profoundly influences motivation and behavior, thus explaining the challenges encountered in finding a new sense of purpose in life.
A report by the European Commission (2022) indicates that elderly people in Romania face high rates of social exclusion and poverty, thereby contributing to a sense of vulnerability. In addition, recent studies have highlighted other aspects:
OECD (2020) examines the challenges of employing older individuals and the public policies necessary for an inclusive labor market.
Eurofound (2021) underscores the impact of the COVID-19 crisis on the social inclusion of older people, accentuating pre-existing inequalities.
UNECE (2019) presents how older persons are affected in emergency situations, including within the context of the labor market and access to social services.
Furthermore, Romanian legislation, through Law No. 448/2006 on the Protection and Promotion of the Rights of Persons with Disabilities, acknowledges the vulnerability of certain social groups, yet it has not significantly reduced age-based discrimination in the labor market. Doron and Apter (2010) argue for the need for an international legal framework to protect the rights of older individuals, including in the context of labor market discrimination, while Walker (2009) explores the application of the active aging concept as a solution to combat social exclusion.
What Can Be Done?
Perhaps awareness campaigns similar to those promoting healthy eating are necessary to foster respect for older individuals. Such campaigns could highlight that older people possess a valuable reservoir of experience and knowledge, which can help prevent the repetition of past mistakes. Baltes and Smith (2003) contend that successful aging is closely linked to the capacity to adapt and develop coping strategies that maximize individual potential.
What Actions Can Be Taken?
It is essential to acknowledge this problem and call on authorities to analyze the situation and implement measures that ensure equal opportunities for all citizens, regardless of age. This can be achieved through public policies that promote the professional integration of older individuals, retraining programs, campaigns against age-based discrimination, and even the introduction of courses on moral conduct in middle schools.

Lasă un comentariu